LĂMURIRE, lămuriri, s. f. 1. Acțiunea de a lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire. Învățătorului îi revine un rol de seamă în lămurirea țărănimii muncitoare asupra avantajelor mecanizării agriculturii, ale întovărășirilor de lucrare în comun a pămîntului, asupra superiorității gospodăriilor agricole colective. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 461. Prietenul pe care l-am rugat... să mă ajute să văd orașul și să-mi înlesnească unele lămuriri e un vechi moscovit. STANCU, U.R.S.S. 14. ◊ (Adesea în legătură cu verbul «a duce») Muncă (sau acțiune, campanie) de lămurire = acțiune politică întreprinsă pentru explicarea unei probleme de pe poziția clasei muncitoare, cu scopul de a trezi conștiința de clasă și a ridica nivelul politic al unei persoane sau al unei colectivități. Lenin sublinia că munca de lămurire a maselor nu reprezintă «numai» o activitate propagandistică, că de fapt ea este cea mai practică activitate revoluționară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 2/1. Unul din voi să plece cu brigada; celălalt să rămînă în sat, ca să începem din nou munca de lămurire. MIHALE, O. 62. 2. Informație lămuritoare, explicație. Un funcționar al Bibliotecii Lenin ne conduce și ne dă lămuriri. STANCU, U.R.S.S. 28. Oaspeții se uitau unii la alții, așteptînd o lămurire. SADOVEANU, O. VII 94. Zaharia Duhu simți datoria să adauge o lămurire, care în aceeași vreme suna ca o scuză. C. PETRESCU, A. 302.