LĂMÂI (< lămâie) s. m. Arbust fructifer meridional peren, cultivat în regiunile subtropicale, din familia rutaceelor, înalt de 2-4 m, cu frunze oval-eliptice lucitoare, flori albe, plăcut mirositoare și fructul comestibil, galben (Citrus limon). Originar din India, a fost introdus în Europa meridională începând cu sec. 15; răspândit și ca plantă de apartament. Lemnul este folosit în industria mobilei.