lămâie sf [At: M. COSTIN, O. 246 / V: (îvp) a~, alam~, alimună, (reg) lam~, (îrg) lemie^[1] / Pl: lămâi / E: ngr λεμόνι] 1 Fruct al lămâiului, de formă sferic alungită, învelit într-o coajă galbenă aromată, cu miezul zemos și acru, bogat în vitamine și acid citric, folosit la prepararea unor mâncăruri, băuturi etc. sau a unor medicamente Si: (îrg) limon. 2 (Asr; îe) A stoarce cuiva ~ia în nas A înfrunta pe cineva. 3 (Reg; îe) Să nu storci ~ în nasul cuiva, că și ție apoi ți se stoarce Ceea ce faci altuia, ți se face și ție la rândul tău. 4 (Îvp; îe) A-i plăcea un lucru ca grecului ~ia A-i plăcea un anumit lucru foarte mult. 5 (Îvp; îe) La masă grecul are a~ Se spunea despre obiceiul grecilor de a pune la masă o lămâie tăiată, care să taie pofta de mâncare a comesenilor. 6 (Îs) Sare de ~ Substanță chimică acră, sub formă de cristale, folosită drept condiment Si: (reg) săricică. 7 (Îas) Acid citric. 8 (Îc) Apă-de-~ Zeamă de lămâie amestecată cu apă, utilizată în scopuri cosmetice. 9 (Prin sinecdocă) Zeamă de lămâie. 10 Galben citron. 11 (Pop) Lămâi. 12 (Mol; Dob; art.) Dans țărănesc asemănător cu polca. 13 (Mol; Dob; art.) Melodie după care se execută acest dans. 14 (Reg) Fasole galbenă. 15 (Reg) Voal de mireasă.