lătrare sf [At: MARDARIE, L. 164/17 / Pl: ~rări / E: lătra] 1 (D. câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei Si: hămăire, lătrat¹ (1), lătrătură (1), (pop) batere. 2 Zgomot asemănător lătratului. Si: lătrat¹ (2), lătrătură (2). 3 (Dep) Vorbărie multă fără rost Si: lătrat¹ (3), lătrătură (3). 4 Țipăt de durere sau de disperare Si: lătrat¹ (4), lătrătură (4). 5 Atacare a unui străin Si: lătrat¹ (5), lătrătură (5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.