LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.