lătunoi, lătunoaie, s.n. – 1. Răritură în pânza ce se țese manual, produsă de firele rupte ale urzelii: „Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea 1924 I: 96). 2. Legătură de vreascuri care se transportă pe umăr: „Și a legat un lătunoi de găteje” (Bilțiu 1999: 341; Desești). 3. Mormoloci de broască (Lenghel 1979). – Din latură + -oi.