mânecar s.n. 1 mânecuță. Mânecarele se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. 2 (bis.) mânecuță, rucaviță, <înv.> naracliță. Mânecarele sunt manșete detașabile, cusute cu fir, purtate de preot cât oficiază slujba. 3 (la pl. mânecare; reg.) <reg.> maniște (v. manișcă), manșete (v. manșetă). Mânecarele, împletite din lână sau confecționate din blană, se poartă iama, peste încheieturile mâinilor, pentru a le proteja de frig. 4 (reg.) v. Manșon. 5 (înv.) v. Manșetă.