MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care evocă moartea; care inspiră groază, înfiorare; sinistru, lugubru. Ciudate și neodihnite duhuri ale nopții... [liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi. BOGZA, C. O. 172. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit. CAMIL PETRESCU, V. 46. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. ◊ (Adverbial) Se mișcă... ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat, n.) Lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96.