macaz sn [At: CARAGIALE, O. I, 269 / V: (reg) măc~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc makas, bg маказ, ngr μαϰάζι] 1 Dispozitiv cu ajutorul căruia vagoanele și garniturile de tren sau de tramvai sunt dirijate pe una dintre liniile de bifurcație Si: (înv) ac Vz schimbător de cale. 2 Porțiune de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul macazului (1). 3 (Îs) ~-aerian Dispozitiv montat pe firul electric aerian, pentru a permite unui troleibuz sau unui tramvai cu priză de curent prin rolă să treacă de pe un traseu pe altul. 4 (Îe) A schimba ~ul A-și modifica în mod contrar atitudinea față de cineva. 5 (Îae) A-și schimba total părerile, concepția etc. 6 (Reg; lpl) Căpriori la casă. 7 (Reg) Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile. 8 (Reg) Unealtă de dulgherie.