MACEDONEANĂ s. f. (< Macedonia + suf. -ean + -ă): 1. limbă indo-europeană folosită în antichitate în imperiul lui Alexandru Macedon, în nordul Greciei. Era apropiată ca structură de limba greacă. 2. limbă slavă din grupul meridional vorbită de macedonenii ce locuiesc un teritoriu situat la granițele dintre Iugoslavia, Bulgaria, Albania și Grecia. Ca structură se apropie mai mult de bulgară și de sârbă. Este limba slavă cu cea mai nouă limbă literară și limbă oficială a Republicii Macedonia. Ea nu trebuie confundată cu limba indo-europeană macedoneană (1) din antichitate și nici cu macedoromâna (aromâna), care reprezintă de fapt un idiom de factură românească, considerat unul din cele patru mari dialecte ale (stră)românei.