MACHETĂ s. f. Reproducere materială, de obicei la scară redusă, a unei piese tehnice, a unei clădiri, a unei lucrări de urbanistică, de artă etc. V. model. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cunoștea mina după o machetă redusă pe care o cercetase. ARDELEANU, V. P. 14. În antreul camerei lui Lenin se vede o machetă în care sînt arătați membrii ședinței din 10 octombrie, SAHIA, U.R.S.S. 37. Numeroase machete și fotografii reproduc marile realizări arhitectonice. CONTEMP. 1948, nr. 104, 24/1. Tot aici sînt arătate schițele sau chiar machetele viitoarelor decoruri. ib. nr. 110, 15/3. Sînt reproduse în machete și modele... produse ale industriei grele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2390. Studiul profilelor se face de obicei pe machete, adică pe modele reduse. CIȘMAN, FIZ. I, 321. Vizitatorii. . . au fost atrași de sugestivele machete în relief, reprezentînd ansambluri civile și industriale. V. ROM. august 1961, 154. ♦ Text integral, mai rar fragmentar, al unei opere științifice sau literare, destinat discuției înainte de a fi tipărit. Se duse la birou și-i arătă directorului macheta piesei cu care trebuia să se deschidă stagiunea. ARDELEANU, D. 150. Participanții la dezbateri au putut consulta din vreme o machetă a dicționarului (2 coli tipărite), L. ROM. 1953, nr. 1, 92. – Pl.: machete. – Din fr. maquette.