Definiția cu ID-ul 951445:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
macău, (măcău), s.n. – (reg.) Botă, toiag; obiect ceremonial purtat de chemătorii la nuntă: „La macău cu cipcă de mătasă, / Cum poartă și-nălțata-mpărăteasă” (Bilțiu, 1990: 70). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. magh. mankó „cârjă” (MDA).