maestru², -ă s.m., s.f. 1 s.m. (adesea urmat de un nm. pr.) <pop. și fam.> meșter. Maestrul Beligan este unul dintre cei mai mari actori români. 2 s.m. magistru, <pop. și fam.> maistru. Puțini discipoli reușesc să-și depășească maestrul. 3 s.m. (jur.; fam.) v. Apărător. Avocat. Defensor. 4 s.m. (fam.; iron.) v. Chelner. Ospătar. 5 s.m., s.f. (înv.; adesea urmat de determ. care indică profesia, specialitatea) v. Maistru. Meșter. 6 s.m. (muz.; înv.) maestru de concert v. Concertmaistru.