MAG² s. m. 1. Preot la unele popoâre orientale din antichitate; p. e x t. învățat, filozof; astrolog; (la pl.) cei trei regi despre care legenda spune că au venit la Betleem să se închine lui Cristos. Irod pre ascuns chiemă pre maghi (adaos marginal: f i l o s o f i), N. TEST. (1648), 4^r/22. Irod, văzînd că fu batgiocurit de maghi (adaos marginal: g ă c i t o r), să mînie foarte. ib. 4^V/12, cf. KLEIN, D. 375, NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU. Misteriu pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni. EMINESCU, N. 33. Magul privea pe gînduri în oglinda lui de aur Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. id. O. I, 44, cf. 94, DDRF, ALEXI, W. Darurile pe cari magii le-au adus la ieslele în cari s-a născut Mîntuitorul. PAMFILE, CR. 10. Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rînduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. SADOVEANU, O. XII, 11. Steaua își dă rază, Pre maghi îi luminează, Și maghii grăiesc Grai filozofesc. POP., ap. BV II, 97. Sîntem trei magi călători, Crai ca frații iubitori. TEODORESCU, P. P. 103, cf. 100. ♦ F i g. Sol, vestitor. Bătrînul mag înalță fruntea. Ce sfînt e graiul gurii sale! GOGA, P. 24. Trageți zăvoarele! Deschideți porțile!. .. Cele mai înalte cununi, în cinstea magilor zorilor buni! TULBURE, V. R. 17. 2. Vrăjitor, magician. Fiind el mai denainte eretic și mag, adecă vrăjitoria, să fie vinit la pravoslavie. CANTEMIR, HR. 141, cf. STAMATI, S., COSTINESCU, BARCIANU. Ce e necunoscutul și misterul acesta, bun numai pentru magi și astrologi? C. PETRESCU, R. DR. 38. – Pl.: magi și (învechit) maghi. – Din v. sl. магъ.