mag¹ s.m. I 1 (în Antic.; la unele popoare orientale) preot. Magul îndeplinea funcții sacerdotale. 2 magician, vrăjitor, <înv.> vâlhovnic, vâlvă. S-a dus la un mag vestit pentru a se vindeca. 3 (relig. creștină) crai, <înv.> vâlhovnic, vâlvă. Cei trei magi au venit călăuziți de o stea pentru a se închina pruncului Iisus. 4 (astrol.; pop.) v. Astrolog. Cititor în stele. II fig. crainic, mesager, sol¹, trimis¹, vestitor. Magul a adus știri îmbucurătoare.