mahmur, ~ă [At: MOXA, 389/17 / V: (reg) ~hamur sn, a, mamur sn / Pl: ~i, ~e, / E: tc mahmur] 1-2 smf, a (Persoană) care nu și-a revenit complet din beție. 3-4 (Rar) smf, a (Persoană) care nu și-a revenit din somn. 5 a Prost dispus. 6 sn (Reg) Mahmureală (1). 7 sn (Reg) Dispoziție sufletească. 8 sn (Îrg; îf mamur) Fel de a fi al cuiva. 9 sn (Îvp; îe) A scoate ~ul din om A enerva pe cineva.