MAHMURIE s. f. Mahmureală. Vel aga fumează fără să învingă mahmuria. ap. TDRG. Moarea de curechi e bună de mahmurie. ȘEZ. VIII, 9, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ (Prin analogie) [Ursul] doarme ca boierii după masă... să-l afumăm puțin, să-i treacă mahmuria. GANE, N. III, 136. - Mahmur + suf. -ie.