maică s.f. I (relig.) 1 (art.; relig. creștină; nm. pr.) Maica Domnului = Fecioara Maria (v. fecioară), împărăteasa (v. împărăteasă), Madona (v. madonă), Născătoare de Dumnezeu (v. născător), Născătoarea (v. născător), Născătoarea Domnului (v. născător), Născătoarea lui Dumnezeu (v. născător), Preacinstita (v. preacinstit), Preacurata (v. preacurat), Prealuminata (v. prealuminat), Preanevinovata, Preasfânta (v. preasfânt), Precista, Sfânta Fecioară (v. sfânt), <înv.> Bogorodnița. Maica Domnului este venerată de credincioșii creștini. 2 călugăriță, măicuță, mielușa lui Dumnezeu (v. mieluș), mireasa Domnului (v. mireasă), mireasa lui Dumnezeu (v. mireasă), monahă (v. monah), monahie¹, <rar> călugără, <înv.> canonică (v. canonic). Agapia este o mănăstire de maici. II 1 (pop. și fam.) v. Mamă. Mamă bună. 2 (art.; med.; pop.; eufem.) maica-bătrână = maica-boalelor = maica-calea = maica-călătoarea v. Ciumă. Pestă. 3 (reg.) v. Mamă vitregă. 4 (reg.) v. Bunică. Mamă-mare. III fig. 1 (pop.) v. Cauză. Izvor. Obârșie. Origine. Rădăcină. 2 (înv.) v. Ajutor. Apărătoare (v. apărător). Cârjă. Ocrotitoare (v. ocrotitor). Patroană (v. patron²). Protectoare (v. protector). Reazem. Sprijin. Sprijinitoare (v. sprijinitor). Susținătoare (v. susținător). Toiag. Tutore.