MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.