májă f., pl. măjĭ (ung. mázsa, cantar, balanță [mázsálni, a cîntări], de unde și sîrb. rut. maža). O veche măsură de greutate egală cu vre-o sută de ocale și care, în urmă, se întrebuința maĭ ales la pescăriĭ. (De aceĭa și Petru Rareș, în legendă, e numit „măjar”. Iorga, Negoț. 228). Azĭ. Trans. Buc. O sută de funțĭ orĭ și de kg.: o majă de sare (BSG. 1937, 88). Est. O legătură de maĭ multe table de tinichea. V. cantar.