MALDĂR (pl. -re), Mold. MALDUR (pl. -re) sn. și ‼ (pl. -ri) sm. 1 🚜 Mănunchiu, legătură de coceni, de stuf, de trestii, de fîn, etc.: deasupra carului pun cîte un maldăr de fîn, ori paie și coceni (JIP.); găsi niște Români cari treceau... cu niște maldăre de papură în luntre (S.-ALD.); Căsuțele nălbite... Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite (ALECS.) ¶ 2 pr. ext. Grămadă, morman: fite-ce fată mare și-au făcut poala maldăr de fuioare (DLVR.); înșfacă de grabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide (VLAH.) ¶ 3 🚜 ~ verde, iarbă verde cosită care se dă ca nutreț vitelor: alții, cu cărutele goale și cu maldăr proaspăt în codîrle (DLVR.); (P): stă pe maldăr (CIAUȘ.), trăește din belușug.