MALEABIL, -Ă adj. 1. (Despre materii) Care poate fi ușor modelat; s p e c. (despre metale) care poate fi întins în foi subțiri, la o temperatură inferioară aceleia de topire. Cf. NEGULICI. Metalele nu sînt tot una de ductile și maleabile. MARIN, PR. I, 215/31, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Unele metale sau aliaje, fiind foarte maleabile, se pot forja la rece. IOANOVICI, TEHN. 110, cf. 45, 60. 2 valțuri de oțel cu dinți puternici de fontă maleabilă. IONESCU-MUSCEL, FIL. 414. Metalele sînt maleabile și ductile, adică se pot reduce în foi și trage în fire subțiri. MACAROVICI, CH. 333. F i g. Una din cele mai maleabile c.alități ale spațiului e reversibilitatea. RALEA, S. T. III, 47. 2. F i g. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care se adaptează ușor la împrejurări; mlădios, docil. Spiritul omului este maleabil numai în junețe. NEGULICI. E maleabil, e delicat, e dulce cum nu vă puteți închipui. VLAHUȚĂ, ap. CADE, cf. ȘĂINEANU, D. U., BL VII, 41, STANCU, R. A. IV, 363. - Pronunțat: -le-a-. - Pl.: maleabili, -e. – Din fr. malléable.