MALEABILITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi maleabil (1) Cf. NEGULICI. Maleabilitatea este proprietatea ce au metalele de a se reduce în foi subțiri prin laminariu. MARIN, PR. i, 215/25, cf. PONTBRIANT, D., ALEXI, W., ȘĂINEANU; D. U. Forjarea este o metodă de prelucrare bazată pe proprietatea maleabiilității metalelor. IOANOVICI, TEHN. 110, cf. 29, 387, ORBONAȘ, MEC. 207. ♦ F i g. Flexibilitate, mlădiere. Din culmea umerilor tăi, păsirînd maleabilitatea crinului și împurpurarea amurgului se desprinde calm. . . o fîșie de mătase albă. KLOPSTOCK, F. 246. 2. F i g. Capacitate de a se adapta ușor la împrejurări. - Pronunțat: -le-a-. Din fr. malléabilité.