MALTRATA, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.