mandat s.n. (jur.) 1 abilitate, andosament, andosare, delegație, împuternicire, procură, <înv.> procurație, vechilâc, vechilet, vechilimea, <grec.; înv.> plirexusiotită. Are mandat de a-l reprezenta în proces. 2 mandat de reținere = <înv.> mandat de depunere. În baza mandatului de reținere o persoană stă la dispoziția organelor de jurisdicție sau de anchetă un timp limitat; (înv.) mandat de depunere v. Mandat de reținere. 3 (înv.) v. Dispoziție. Hotărâre. Injoncțiune. Ordin.