MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de carton, de ceară etc., de forma corpului (sau numai a bustului) omenesc și servind ca modei în pictură și în sculptură, ca suport pentru întocmirea mulajelor sau potrivirea hainelor în timpul confecționării lor, sau pentru expunerea acestora în vitrine etc. Alerga ca un animal, cu mișcări de manechin, de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 126. I-a prins fruntea în degetele scurte și grase, i-o răsucește ca unui manechin, C. PETRESCU, Î. II 76. Trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. Așa puteam foarte bine să îmbrac un manechin. SAHIA, N. 102. ♦ Fig. Persoană fără voință, pe care o dirijezi cum vrei. 2. Persoană după al cărei corp se confecționează modele de îmbrăcăminte în marile ateliere sau în fabrici de confecții și care prezintă aceste modele (în cadrul: unor expoziții). – Pl. și: (m.) manechini (VLAHUȚĂ, O. A. III 19), mănechini (ODOBESCU, S. II 115).