MÁRAM conj., adv. (Regional) 1. Conj. Cu toate că, deși, măcar că (Ocna Sibiului-Sibiu). VICIU, s. GL. 2. Adv. Ca și cum, ca și cînd; adică (Rășinari-Sibiu). PĂCALĂ, M. R. 140. Maram tu n-ai vre să hie tot paști. id. ib. Maram n-o să poț face treabă fără ajutoriu lui. id. ib. 147. - Etimologia necunoscută.