marangóz m., pl. jĭ (turc. maranghoz, d. ngr. marangós, care vine d. it. marangóne, dulgher; bg. marangoz). Dun. de jos. Dulgher care face cheresteaŭa uneĭ corăbiĭ. Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan: un marangoz din Bădălan (mahalaŭa din vale a Galaților). – În sudu Mold. marangocĭ, pl. tot ocĭ. V. magopeț, cĭofligar, bașcaliu, țuțuĭan.