MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.