marchitan sm [At: (a. 1772) URICARIUL, XXI, 355 / V: ~chetan, ~idan, ~t, ~ghidan, mărchidan, mărghidan / Pl: ~i / E: pn markietan] 1 Negustor de mărunțișuri. 2 (Spc) Negustor ambulant, care își desfăcea marfa la sate Si: (înv) tolbaș, (reg) bocceagiu, coropcar. 3 Persoană care însoțea armate și vindea soldaților alimente și alte articole de consum. 4 (Reg) Giuvaergiu.