opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

MARCOTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.

MARCOTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.

marcotă sf [At: DT / Pl: ~te / E: fr marcotte] 1 Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pământ, pentru a prinde rădăcini și care apoi, tăiat și răsădit, formează o plantă nouă Vz butaș. 2 Plantă obținută prin marcotaj.

MARCOTĂ, marcate, s. f. Ramură folosită în marcotaj.

MARCOTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte].

MARCOTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte)

MARCOTĂ ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, și care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte

MARCOTA, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

MARCOTA, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

marcota vt [At: ALR I, 1813/510 / Pzi: ~tez / E: fr marcotter] (Rar) A face operația de marcotaj Vz butăși.

MARCOTA vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pămînt tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].

MARCOTA vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)

Ortografice DOOM

marcotă s. f., g.-d. art. marcotei; pl. marcote

marcotă s. f., g.-d. art. marcotei; pl. marcote

marcotă s. f., pl. marcote

marcota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marcotez, 3 marcotează; conj. prez. 1 sg. să marcotez, 3 să marcoteze

marcota (a ~) vb., ind. prez. 3 marcotează

marcota vb., ind. prez. 1 sg. marcotez, 3 sg. și pl. marcotează

Enciclopedice

Marcot/ă, -eț v. Marcu 16.

Sinonime

MARCOTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță de vie.)

MARCOTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță-de-vie.)

Tezaur

MARCOTĂ s. f. 1. Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcini și care (tăiat apoi și răsădit) formează o plantă nouă. V. butaș. DICȚ. 2. Plantă obținută prin marcotaj. Cf. DT. – Pl. : marcote. – Din fr. marcotte.

MARCOTA vb. I. Tranz. (Rar) A face operația de marcotaj. V. b u t ă ș i. Cf. ALR I 1813/510. - Prez. ind.: marcotez. – Din fr. marcotter.

Intrare: marcotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcotă
  • marcota
plural
  • marcote
  • marcotele
genitiv-dativ singular
  • marcote
  • marcotei
plural
  • marcote
  • marcotelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: marcota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marcota
  • marcotare
  • marcotat
  • marcotatu‑
  • marcotând
  • marcotându‑
 singular plural
  • marcotează
  • marcotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marcotez
 (să)
  • marcotez
  • marcotam
  • marcotai
  • marcotasem
a II-a (tu)
  • marcotezi
 (să)
  • marcotezi
  • marcotai
  • marcotași
  • marcotaseși
a III-a (el, ea)
  • marcotează
 (să)
  • marcoteze
  • marcota
  • marcotă
  • marcotase
plural I (noi)
  • marcotăm
 (să)
  • marcotăm
  • marcotam
  • marcotarăm
  • marcotaserăm
  • marcotasem
a II-a (voi)
  • marcotați
 (să)
  • marcotați
  • marcotați
  • marcotarăți
  • marcotaserăți
  • marcotaseți
a III-a (ei, ele)
  • marcotează
 (să)
  • marcoteze
  • marcotau
  • marcotară
  • marcotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcotă, marcotesubstantiv feminin

  • 1. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: marcotaș
    • 1.1. Plantă obținută prin marcotaj. DN
etimologie:

marcota, marcotezverb

  • 1. A înmulți o plantă prin marcotaj. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.