Definiția cu ID-ul 1252721:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARGHIOL, -OÁLĂ adj., subst. (Învechit și regional) I. Adj. (Adesea substantivat) 1. Șiret, șmecher, viclean, intrigant. Și acest Batăr-aga ce iaste aicea, aceastea le zicea, că iaste și el foarte preste samă marghiol și amestecător rău (a. 1657). BUL. COM. IST. II, 223, cf. 222. Putea zice vizirul . . . cum că au fost omul acela un marghiol den țarigrad și i-au spus menciuni. M. COSTIN, LET. I, 282/28. Premenind sfaturile celor marghioli (v i c l e n i B 1938, 524) . . . nu vor face mîinile lor adevăr. BIBLIA (1688), 3651/37. Să lucrează, de marghioli, a găti arme cu mincinos meșteșug (a. 1701). fn 102, cf. 93. Radul vodă. . . își pornise firea asupra hanilor pre svatul unor marghioli ca aceia (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 370/14. Era iote și gata la răspunsuri și afară din iscusirea minții era și marghiol și viclean (a. 1779). GCR II, 118/18, cf. LB, LM, CIHAC, II, 673. ♦ (Substantivat, f.) Viclenie, înșelătorie. V. m a r g h i o l i e (1). Cf. I. GOLESCU, C. ♦ (Mai ales despre bărbați) Ușuratic; ștrengar, berbant; derbedeu. Cu cîțiva marghioli blestemați și de minte striini. . . viața lui își petrecea. N. GRECEANU, C. M. II, 180, cf. GCR II, 472. Tițo, Tițo, copiliță, Cu sîn alb de porumbiță, Nu da foc inimilor, Dă pace voinicilor, Că tu-i da peste-un păcat Cu marghiolul cel din sat! ALECSANDRI, P. P. 325. Moldovenii sînt marghioli, Bagă fetele-n fiori. TEODORESCU, P. P. 338. 2. Deștept, isteț, dezghețat, vioi. Marghiolul, (o m u l î n ț e l e p t B 1938, 649) realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte mergînd, pagubă vor plăti. BIBLIA (1688), 4432/50. Decît cu argintul în ladă Și cu nevasta neroadă, Mai bine cu lada goală Și cu nevasta marghioală. ZANNE, P. IV, 492. ♦ Glumeț, hazliu; poznaș. Cf. POLIZU, BARCIANU, V., CIHAC, II, 673, ALEXI, W. 3. Frumos, plăcut la înfățișare; mîndru, fudul. Trece-ntr-o deminicioară Pe lîngă-o casă marghioală. MARIAN, NU. 323, cf. MAT. FOLK. 422. S-a luat lumea de mirare, Că-s marghiol și mă țin mare Și-n pungă nici cinci parale. CR. II, 53. Cu straiele acestea ești mai marghiol. PAMFILE, A. R. 250. Decît cu galbeni la gît Și cu bărbatul urît, Mai bine cu gîtul gol Și cu bărbatul marghiol. RĂDULESCU-CODIN, Î. 163. ♦ Afectat (COSTINESCU, LM), mofturos, sclifosit, năzuros (VALIAN, V., PONTBRIANT, D.). II. Subst. Chin, zbucium. Vai de mine, mult dor duc Colea seara cînd mă culc, Dimineața Cînd mă scol, Cu trupșorul plin de dor, Plin de dor și de marghiol. MÎNDRESCU, L. P. 21, cf. 243. - Pl.: marghioli, -oale. – Din ngr. μαργιόλος. – Cf. it. m a r i o l e, tc. m a r y o l.