MARGINE sf. 1 Partea cu care se termină o suprafață: ~a pădurii; ~a caietului, cărții, partea rămasă albă, nescrisă sau netipărită ¶ 2 Latură: la ~a pămîntului ¶ 3 Partea cu care se termină o groapă, o scobitură, etc.: ~a puțului; ~a groapei: Ⓕ: a ajunge la ~a groapei, a fi aproape de moarte; ~a prăpăstiei; Ⓕ: a fi la ~a prăpăstiei, a fi în mare primejdie ¶ 4 Țărm, mal: ~a mării ¶ 5 Hotar, graniță ¶ 6 Ⓕ Sfîrșit, capăt, punct sau loc de oprire, limită; îndrăzneala lui n’are margini; fără margini, peste măsură, afară din cale [lat. margĭnem].