MARIONETĂ s. f. 1. Figurină acționată de o persoană (cu ajutorul unor sfori) spre a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuși. V. p ă p u ș ă. Cf. STAMATI, D. De aveți noroc, un autor dramatic francez vă pune pe catolici și vă trage cu o sforișoarâ, ca pe marionete. I. NEGRUZZI, S. V, 158, cf. COSTINESCU. Fiecare club de copii trebuie să aibă trupa lui de marionete. SAHIA, U.R.S.S. 129. Este explicabil de ce dintre sutele de personaje ale romanului, toate reliefate și vii, singurele lăsate intenționat șters și mișcîndu-se ca niște marionete sînt tocmai ducele și ducesa, LL I, 132. 2. F i g. Om fără personalitate, care execută servil și orbește ceea ce i se cere. Toți sînt sclavii unei marionete. I. NEGRUZZI, S. VI, 36, cf. ȘĂINEANU, D. U. Fărădelegile marionetelor colonialiste provoacă indignarea întregii lumi. SCÎNTEIA, 1961, nr. 5051, cf. nr. 5060. ◊ Guvern marionetă = guvern care execută servil ordinele primite din afara granițelor. - Pronunțat: -ri-o-. – Pl.: marionete. – Din fr. marionette.