Definiția cu ID-ul 1252962:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARPÍCI s. n. Tub lung și elastic (răsucit în serpentină) al narghilelei. Ședea în mijlocul patului cu marpiciul narghilelei în mînă. BELDIMAN, LET. III2, 440, cf. CIHAC, II, 593, DDRF. Mai complicat era ciubucul persienesc sau narghileaua: un borcan de sticlă ca o pară. . . iar în partea-i goală cu o lulea elastică de piele în serpentină (numită „marpici”). ȘIO I, 215. - Pl. : marpiciuri. – Din tc. marpiç.