Marțole, s.f. – (mit.) Divinitate nefastă, de importanță secundară, imaginată ca o babă slută, care pedepsește femeile ce lucrează în ziua de marți. Izvorând din tradiția unor sărbători băbești de origine arhaică, peste care s-au grefat obiceiuri religioase noi, concepția folclorică a amplificat superstiția tabuării zilei de marți ca zi neprielnică (Kernbach, 1989). „...o luat-o de la Marțole pe cocoana ei și tăt ca vântu de iute o ieșit din casă, cu cocoană cu tot” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 116). ♦ (top.) Fântâna Marțolei, în Libotin (Vișovan, 2008: 91). ♦ (onom.) Marțole, poreclă în Oncești, pentru femeile foarte înalte (ALRRM, 1969). – Din marți (< lat. martis) + suf. -ole.