MASACRA vb. I. T r a n z. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. Acmad întorcîndu-să cu mare pradă fu. . . masacrat noaptea în cortul său. CALENDAR (1851), 37/17, cf. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Se spune că diseară vor fi masacrați toți prizonierii. CAMIL PETRESCU, T. II, 411. A dat năvală și a masacrat peste o sută de mii de oameni, V. ROM. octombrie 1955, 133. ◊ Refl. pas. Destul se masacrează populația civilă. CAMILAR, N. I, 151. ◊ F i g. Orchestrul nostru. . . masacră frumoasa arie de la opera „Il Templario” de Otto Nicolai. FILIMON, O. II, 209. - Prez. ind.: masacrez. – Din fr. massacrer.