MASCÚL, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (în opoziție cu femelă) Individ de sex bărbătesc. Ieșiți pereche toate [animalele] in masculi și în femini. HELIADE, O. I, 361, cf. NEGULICI, BREZOIANU, A. 525/6, MiHALI, C. 111. Masculul și femela. ISIS (1859), 12. Indivizi normali sexuați, masculi sau femele. FAUNA R. P. R. VIII₁, 7. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Țiparul femelă. . . coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Adesea depreciativ) Bărbat (viril). Un mascul frumos, dar cu o privire fioroasă. I. BOTEZ, B. I, 117. Masculi superbi, bronzați de soare și femei istovite de privațiuni. BRĂESCU, A. 228. Femeile nu se îmbracă pentru a cuceri admirația bărbaților, cum pretind legile biologice și cum naiv se încîntă vanitatea de mascul. C. PETRESCU, C. V. 57. 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conțihe elementele de fecundație; masculin. Flori mascule și femine. CAIET, 87^r/12. Organele mascule sînt staminele, conținînd gameta masculă numită polen. GRECESCU, FL. 3. - Accentuat și: (rar) máscul. – Pl.: masculi,-e. - Din lat. masculus, it. masculo.