MÁSLU s. n. 1. Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea paștelui. Șapte taine sănt a legei noao, botezul.. . , căsătoria, maslul. PARACLIS (1 639), 252. Maslele ce slujesc preoții la bolnav (a. 1645). GCR I, 115/5. Și carii vor fi bolnavi, ca să ispoveduiască mai adese, făcindu-și și maslu (a. 1 741). id. ib. ii, 29/6. Miercuri dimineața era obiceiu de a se făcea masle în spătăria cea mică. . . săvîrșind sfîntul maslu însuși mitropolitul, cu alți arhierei. GHEORGACHI, LET. III, 311/13. Sărindarele, acatistele, sfeștaniile, maslurile și paraclisele îmbogățesc epitropia bisericei. GHICA, S. 366. Am să-mi fac masli. ALECSANDRI, T. 1180.I-au făcut și masle cu trei preuți, au căutat-o și cu babe, dar degeaba. CONTEMPORANUL, v₁ 105, cf. IV, 300, CANDREA, F. 173, 229. Să li se facă masliu și să li se sfințească apă. PAMFILE, S. V. 88. Atîta slăbise, încît au fost poftiți preoți de i-au făcut sfintele masle. SADOVEANU, O. X, 518. Dă pentru un maslu, mînca-te-aș! PAS, Z. I, 117. Își descîntau, își desfăceau, își ceteau, își făceau sf. maslu și tot degeaba. ȘEZ. I, 248, cf. V, 105. Șapte popi masclu-ș fac. ALEXICI, L. P. 202. ◊ (Regional) Maslul casei = sfințirea casei; sfeștanie. Cf. CHEST. II 69/82, ALR II/I MN 103, 2 773/551. ♦ (Regional) Ungere a mortului cu mir. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., ȘĂINEANU D.U., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Neobișnuit) Untdelemn sfințit. (F i g.) Sînt încă mulți bărbați. . . din copiii de la 1848, cari au păstrat. . . cu sfințenie pe fruntea și în sufletul lor prețiosul maslu de patriotism cu care au fost miruiți în școalele românești. ODOBESCU, S. III, 328. - Pl.: masluri și masle. - Și: (regional) másclu, másliu s. n. – Din v. sl. масло „ulei”.