MATERNITATE s. f. 1. Stare, calitate de mamă (1 1). Cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU. Se-nșelase, ca acele femei obsedate de dorul maternităței, cari au uneori toate simptomele unei sarcini. VAHUȚĂ, D. 128. ♦ (Concretizat) Sarcină. Adu-ți aminte. . . acum trei ani la Wüzburg femeile purtîndu-și maternitatea ca un trofeu, c. PETRESCU, Î. I, 9. * F i g. Dorm șesurile-n oboseala Maternității săvîrșite. BOTEZ, P. O. 60. ♦ Instinct matern. O ridică în brațe, îi sărută obrajii. . . cu nesațiul maternității ei, osînditâ să rămînă pentru totdeauna sterilă, C. PETRESCU, Î. II, 254. ♦ (Jur.) Legătură, filiație in linie maternă. Copilul natural poate dovedi maternitatea prin martori, cînd există un început de dovadă scrisă care să emane din partea mamei. HAMANGIU, C. C. 81. Privită dinspre mamă, legătura de filiație se numește maternitate. PR. DREPT, 460. 2. Spital în care se acordă îngrijire femeilor gravide, supraveghindu-se evoluția sarcinii, nașterea și prima perioadă a lăuziei. Copiii. . . se vor naște în maternitățile construite de noi. V. ROM. iulie 1954, 31. Cu fiecare an sporește . numărul instituțiilor pentru copii, al caselor de naștere, numărul paturilor din maternități. SCÎNTEIA, 1 954, nr. 2 861. ♦ (De obicei urmat de determinări) încăpere special amenajată (într-o gospodărie colectivă, într-o fermă etc.), unde sînt ținute animalele care trebuie să fete. S-a construit o maternitate pentru scroafe. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 833. - Pl.: (2) maternități. - Din fr. maternité.