MATOFÍ vb. IV. Refl. (Învechit și familiar) A îmbătrîni, a se ramoli. Cf. POLIZU, DDRF. Omenirea noastră s-a pătat și s-a matofit. JIPESCU, ap. ȘIO II_I, 253, cf. ALEXI, W. Păcat de bietul Anton, că prea degrabă s-a matufit și nu-i tocmai bătrîn. Com. din PIATRA NEAMȚ. 2. (Probabil prin confuzie) A se ameți de băutură; a se matoli, a se matosi. Cf. SCRIBAN, D. - Prez. ind.: matofesc. – Și: matufi vb. IV. – V. matuf.