MATRICOL¹, -Ă s. f., adj. 1. S. f. (Învechit) Semnul, marca fabricii. Matricula ștampii, istromenturi tipografii (a. 1 707). IORGA, S. D. XVIII, 96. 2. S. f. Condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție ; s p e c. registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele personale și situația școlară a elevilor. Cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Dacă mai întârziam un sfert de ceas. . . mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, M. 159, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Îi lipsește. . . patriotismul catalogului și civilizația matricolei generale. ARGHEZI, C. J. 13. 3. S. f. Număr de ordine sub care sînt înscriși soldații în registrul unui regiment ; p. ext. ștampila cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. Ce matricol ai? Ce anual? Ce serie ai pe armă? BRĂESCU, M. B. 154. 4. Adj. De matricolă. Număr matricol. – Pl.: matricole. – Și: matriculă s. f., matricol, matrícul subst. – Din lat. matricula, fr. matricule, germ. Matrikel, it. matricola.