mau s [At: I. CR. VI, 127 / V: mah / E: srb mah] 1 (Reg) Avânt. 2 (Pfm; îe) A lua (cuiva) ~ul A amuți pe cineva cu o lovitură. 3 (Îae) A-l lăsa fără cunoștință. 4 (Îae) A reduce pe cineva la tăcere. 5 (Pfm; îe) A-și pierde (sau a i se lua cuiva) ~ul A-și pierde curajul, cumpătul. 6 (Îae) A rămâne perplex. 7 (Pop; îe) A face (cuiva) ~ (pentru... sau să...) A înlesni să... 8 (Pop; îe) A-i fi (cuiva) ~ A se fi obișnuit undeva sau cu ceva. 9 (Reg) Avere.