23 de definiții pentru mazdrac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZDRAC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

MAZDRAC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

mazdrac sn [At: ȘIO II, 1, 253 / V: ~ag, măzărac, măzdac, măz~, măzrac / Pl: ~ace / E: bg маждрак, мўждрак tc mizrak] 1 (Îrg) Tip de lance sau de suliță lungă, folosită mai ales de cazaci. 2 Măciucă ghintuită.

MAZDRAC, mazdrace, s. n. (Învechit și popular) Lance sau suliță lungă; p. ext. măciucă ghintuită. Generalul Isaiov ne-a îmbrăcat căzăcește, ne-a dat mazdrace, ne-a pus pistol și sabie la brîu. GHICA, S. 18. – Variante: măsrac (TEODORESCU, P. P. 482), măzărac (TEODORESCU, P. P. 293), mazdrag (PĂSCULESCU, E. P. 281) s. n.

mazdrac m. suliță lungă, mai ales cazăcească: Turcii mâna pe mazdraci punea Pop. [Turc. MYZRAK].

mazdrác și mîzîrác n., pl. e, și mazdrágă f., pl. e saŭ măzdrăgĭ (turc. [d. ar. myzrak], suliță; ngr. mizdráki, alb. mazdrák, măzdrák, sîrb. mizdrak, bg. mazdrak, mŭzdrak). Vechĭ. Suliță de călăreț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mazdrac (înv., reg.) s. n., pl. mazdrace

mazdrac (înv., reg.) s. n., pl. mazdrace

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mazdrac (-ci), s. m.1. Ghioagă, măciucă. – 2. Par, țăruș. Tc. muzrak, din arab. mizrak (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Meyer 277; Șeineanu, II, 253; Lokotsch 1476; Berneker, II, 63), cf. ngr. μισδράϰι, alb. mazdrak, bg. măzdrak, sb. mizdrak. De aici pare a proveni mazdrop, s. m. (Arg., flăcău voinic, om tare).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAZDRÁC s. n. (Învechit și regional) Un fel de lance sau de suliță lungă (folosită mai ales de cazaci ȘIO III, 253). Și văzînd ciohodari, arnăuți, panduri și catane călărași cu mazdrace câzăcești. . . au plecat la Țarigrad. DIONISIE, C. 205. Țiind în mîini arce cu palășci și mazdrace (a. 1815). GRECU, P. 105, cf. 208, 290. La 1807. . . ne-a luat generalul Isaiov, ne-a îmbrăcat căzăcește, ne-a dat mazdrace, ne-a pus pistol și sabie la brîu și, după ce ne-a făcut smotru, ne-a orînduit la Tatargic. GHICA, S. 18, cf. BARCIANU, ALEXI, W., OȚETEA, T. V. 97. Oleo-leo, spurcat ciocoiu. . . , De piele să te jupoiu, Și din pielea ta să-mi fac Uă teacă de măzărac, Că tu m-ai lăsat sărac. TEODORESCU, P. P. 295. Frunză verde lemn uscat, Kara-Gheorghe s-a jurat Pe sabiă, pe măzrac, Să lase Giurgiul sărac. id. ib. 482, cf. 293, 483. Să le iau pielea după cap, Ca să-mi îmbrac un măzdac! MAT. FOLK. 178. Cazacii mi-și vin pe vale, Cu mazdrace la spinare, Cu suliți la subțioară. ib. 829, Și pe mazdrag s-a jurat, Cine-o veni l-o scula, Pînă nu-și face seama, Frumos capul i-o tăiai PĂSCULESCU, P. 281. ♦ Măciucă ghintuită. Cf. POLIZU, DDRF. Cu piciorul Zdravăn în pieptu-i călcînd își smulse, măzdracul de frasin. MURNU, I. 117. Feciorul lui Baibarac, Puse mîna pe mazdrac Și plesni pe Barbu-n cap. RĂDULESCU-CODIN, I. 350. – Pl.: mazdrace. – Și: măzdrác, mazdrág, măzdác, măzrác, măzărác s. n. Din bg. маждрак, мъждрак, tc. mızrak.

Intrare: mazdrac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazdrac
  • mazdracul
  • mazdracu‑
plural
  • mazdrace
  • mazdracele
genitiv-dativ singular
  • mazdrac
  • mazdracului
plural
  • mazdrace
  • mazdracelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsrac
  • măsracul
plural
  • măsrace
  • măsracele
genitiv-dativ singular
  • măsrac
  • măsracului
plural
  • măsrace
  • măsracelor
vocativ singular
plural
măzrac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măzdrac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măzdac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măzărac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzărac
  • măzăracul
plural
  • măzărace
  • măzăracele
genitiv-dativ singular
  • măzărac
  • măzăracului
plural
  • măzărace
  • măzăracelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazdrag
  • mazdragul
plural
  • mazdrage
  • mazdragele
genitiv-dativ singular
  • mazdrag
  • mazdragului
plural
  • mazdrage
  • mazdragelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mazdrac, mazdracesubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: măzdrăcel
    • format_quote Generalul Isaiov ne-a îmbrăcat căzăcește, ne-a dat mazdrace, ne-a pus pistol și sabie la brîu. GHICA, S. 18. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.