Definiția cu ID-ul 1289506:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEȘTERGRINDĂ s. f. Grindă groasă la casele țărănești, fixată în mijlocul planșeului podului, pentru a sprijini grinzile transversale; faurmaur, (regional) meșter (III). Cf. ANON. CAR. Se duce la meșter-grindă, de este, împlîntă într-aceasta toporul din toate puterile. MARIAN, NA. 46. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20. Aprinse lampa de petrol, atîrnatâ în meștergrindă. BENIUC, M. C. I, 407. Într-un tîrziu, cînd Ana veni și ea, îi spuse, privind în meștergrindă. T. POPOVICI, SE. 18, cf. VAIDA, ARH. FOLK. VI, 297, ALR Il/l h 225, ALR II 3 767. - Scris și: meșter-grindă. – Pl.: meștergrinzi. Din magh. mestergerenda (adaptat după grindă).