MECI² s. n. Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe ; întîlnire, partidă, joc. Cu toate matchurile, meetingurile, uzinele, gazetele formidabile, mașinismul și toate minunile Americei, s-a întors în năcăjită și mica patrie de la Dunăre. SADOVEANU, O. X, 455, cf. IORDAN, L. R. A. 499. La început matchul s-a desfășurat într-o alură vie, ceea ce dădea impresia că ambele echipe vor depune eforturi să ridice calitatea jocului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 767. Interpreții. . . își răsuceau violent capetele, ca spectatorii la un meci de tenis. V. ROM. iulie 1 954, 295. Am urmărit meciul la radio. SP. POP. 1964, nr. 4668. ♦ F i g. întrecere ; dispută. De luni de zile această revistă ne întreține cu matchul electoral al numeroșilor săi cititori pentru alegerea celui mai bun roman românesc. LOVINESCU, C. VI, 11, cf. IORDAN, L. R. A. 499. - Scris și: match. – Pl.: meciuri. – Din engl. match, fr. match.