mediocru, ~ă [At: IC. LUM. (1841), 106 / P: ~di-o~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr médiocre] 1-2 a, av (D. însușiri sau manifestări ale oamenilor) (Care se află) între două limite extreme Si: mijlociu (8-9), potrivit. 3-4 av, a (D. însușiri sau manifestări ale oamenilor) (într-un mod) care nu iese din comun, fiind lipsit de importanță sau de strălucire Si: banal, modest (6). 5 sm Om mediocru (4). 6-7 av, a (În mod) meschin (8). 8-9 sm, a (Om) care are puțină inteligență, capacitate ori cultură, puțin spirit sau talent Si: limitat, mărginit (5), slab.