MEGAFÓN s. n. Instrument pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet, care intensifică sunetul. Din gura căscată a conului de megafon, răsună ca un tunet, răspicat, în tot cuprinsul portului, comanda căpitanului. BART, S. M. 92. ♦ Difuzor mare și puternic. O voce subțire de fată anunța prin megafoanele stației de radioficare. V. ROM. februarie 1 953, 52. Călătorii se plimbă pe punte, unii joacă șah, alții citesc sau ascultă muzica transmisă prin megafon. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 828. - Pl.: megafoane. – Din fr. mégaphone.