MEGARÓN (< fr.) s. n. Sală de formă rectangulară delimitată, la intrare, de două ziduri sau două șiruri de coloane care formează o verandă. Încăperea centrală, de mari proporții, este uneori flancată de camere mai mici create în interiorul acelorași ziduri. Alcătuia nucleul palatelor miceniene și este atestat la Troia, la mijlocul milen. 3 î. Hr.