Definiția cu ID-ul 502757:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
melancolie (melancolii), s. f. – Tristețe (ușoară). – Var. (înv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) în sec. XVIII și mai tîrziu din fr. mélancolie (în mr. din it.). – Der. melancolic, adj., din fr. mélancolique.